ANTROPOLOGIA LA SFANTUL MAXIM

Natura si har in teologia Sfantului Maxim Marturisitorul

Hans Urs Balthasar considera ca Sfantul Maxim Marturisitorul (580-662) reprezinta punctul de trecere de la patristica greaca la teologia bizantina si occidentala . El depaseste, dupa Urs von Balthasar, „criza la care ajunsese patristica greaca sub influenta filozofiei elene, prin ideea ca sfarsitul lumii inseamna incetarea totala a activitatii create si inlocuirea ei cu eficienta divina. Sfantul Maxim, ducand pana la capat ideea despre incetarea activitatii create, incepe sa o concilieze cu afirmarea distinctiei clare intre natura umana si har, cu ideea ca incetarea activitatii create nu inseamna incetarea unei cresteri a naturii umane”. Dar Sfantul Maxim sta pe linia Calcedonului, deci a patristicii  autentice.Daca Calcedonul salvase umanul in unirea lui cu divinul, impotriva nestorianismulni, care credea ca nu-1 poate salva decat tinandu-l separat de divin,  si impotriva monofizitismului,  care il sacrifica in divin, Sfantul Maxim dezvolta pe larg ideea ca umanul, departe de a se periclita  in unirea cu divinul, se  desavarseste  in  el. Accentuarea acestui lucru era cu atat mai necesara cu cat prin doctrina enipostasei, proclamata de Leontiu de Bizant, se putea naste impresia ca umanul este pus din nou intr-o situatie dezavantajata, iar tentativa impacarii cu monofizitii, prin compromisul monotelit, stirbea de fapt realitatea umana in Dumnezeu.Sfantul Maxim paseste ca aparatorul integritatii umanului in divin, dezvoltand ceea ce Calcedonul afirmase in mod concentrat. El isi propune, in acest scop, sa arate cum se mentine natura umana integral in unirea cu divinul in Hristos si in viata noastra eterna in Dumnezeu. Pentru aceasta era necesar sa explice mai pe larg ce este natura umana si care este raportul ei cu Dumnezeu. Sfantul Maxim este primul care intreprinde intocmirea unei antropologii teologice, sau a unei antropoteologii.

Solutia problemei el o gaseste in ideea de conformitate, sau de armonie a umanului cu divinul. Si pentru ca umanul e inradacinat in cosmos, Sfantul Maxim include in aceasta armonie si cosmosul. Nimic, din creatie nu se pierde in Dumnezeu, ci totul se indumnezeieste si se desavarseste. Astfel Sfantul Maxim a devenit initiatorul unei mari sinteze teologice si spirituale mai ample, mai complexe, mai echilibrate, mai dialectice, deschizand nu numai perioada gandirii bizantine, ci si perioada gan-dirii timpurilor mai, noi.Toata creatia e adusa la existenta ca sa fie si sa progreseze prin miscare intr-o armonie cu Dumnezeu. in natura tuturor creaturilor, dar cu deosebire in natura umana e sadita aceasta armonie ca un dat si ca o tendinta, sau ca o potenta dinamica, ce se actualizeaza treptat, dar este incoronata prin indumnezeirea cea dupa har.

Acordul intre natura umana si harul dumnezeiesc. – Acordul intim, natural, dintre natura umana si Dumnezeu, afirmat in mod general de Sfantul Maxim in tot scrisul sau, s-a precizat deplin si s-a argumentat explicit in scrierile sale de dupa aparitia monotelismului, in a carui combatere s-a angajat pe viata si pe moarte.  Avand sa apere vointa umana in Hristos, el a trebuit, pe de alta parte, sa puna in evidenta faptul ca aceasta vointa nu implica o opozitie fata de vointa divina a lui Hristos, ceea ce ar fi avut ca urmare o slabire sau  o  sfasiere  a  unitatii  lui  ca  persoana.

Pr. D Staniloae

continuare:        http://www.crestinortodox.ro/sfantul-maxim-marturisitorul/natura-teologia-sfantului-maxim-marturisitorul-70128.html

De citit:

http://www.crestinortodox.ro/sfantul-maxim-marturisitorul/

http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/mistagogia/mistagogia-81032.html

http://www.crestinortodox.ro/cauta/maxim%20marturisitorul