Cunoasterea lui Dumnezeu dupa Sfantul Maxim Marturisitorul
Procesul cunoasterii e un act complex si are o intindere mare in care sufletul e intr-o mobilitate continua. El angajeaza pe crestin intr-o, apropiere din ce in ce mai mare de Dumnezeu si o departare cat mai intinsa fata de cele trupesti: „ridicat deasupra tuturor celor nestricacioase a fugit ca de un alt Egipt, de lumea aceasta inselatoare care supara mintea stravazatoare cu grijile trupesti, apoi devenit al sau insusi, prin linistire, a cunoscut in chip negrait prin meditatia ostenitoare, iconomia inteleapta a proniei dumnezeesti care carmuieste dumnezeieste totul si pe urma prin teologie mistica, pe care o primeste in extaz negrait numai mintea curata, prin rugaciune s-a inlantuit negrait cu Dumnezeu in nestiinta ca intr-um intuneric si a primit in el pe dinauntru in minte intiparirea dogmelor bunei credinte, iar pe dinafara ca tablele lui Moise harurile virtutilor, prin degetul lui Dumnezeu, adica prin Sf. Duh”. Aceasta fraza rezuma in ce consta esenta urcusului duhovnicesc si deci si a cunoasteriidumnezeiesti.
Se intelege ca in tot acest drum puterea care ne misca este iubirea lui Dumnezeu. Ea curata partea
pasionala a sufletului, gatind necontenit calea spre cunostinta.
Ea purifica si intensifica legatura noastra cu Dumnezeu. Cunoasterea e o mascare in Dumnezeu, avand mintea pregatita si condusa prin iubire. E realizarea intruparii mistice a Logosului divin in noi prin iubire, o substituire prin har. Pentru a crea insa conditii acestei intrupari e necesara o acomodare subiectiva la lucrarile iubirii divine savirsite de Hristos in lume.
Adica crestinul sa urce prin iubire la Dumnezeu, asa cum El a coborat la noi din iubire. Sa devina organul unirii si impreunarii celor
despartite de pacat,
pe care Hristos din iubire le-a unificat in mod obiectiv.
El repeta drumul lui Hristos in unirea sexelor prin lipsa afectiunii trupesti, in unirea paradisului si a lumii prin, vietuirea sfanta, in unireacerului si a pamantului prin identitatea vietii sale cu ingerii. Dupa ce am strabatut orice cunostinta, se produce in noi o concentrare spre Dumnezeu ca singurul si ultimul bun de dorit.
Pr. Prof. Dr. Ion Bria
Posted on 31 octombrie 2011, in Fără categorie. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.
Lasă un comentariu
Comments 0